În jurul vieţii
Privesc în urmă şi văd tulbure un gând,
Un susur plâns de valuri şi vânare,
O lacrimă de jad, un fluture rănit,
Lăsat în praful vieţii, ca pe-o frunză de rând.
Pe pârjolita vale era cândva un vis,
Era un copăcel cu bănuţii de-aramă…
Era clinchetul vesel de râset cristalin…
Acum e doar tăcere… căci visul drag s-a stins.
Ne naştem şi murim în fiecare zi,
Cu fiecare soare un vis se naşte, moare…
Plecăm venind, fără să ştim de unde,
Dar ne întoarcem veşnic spre dorul de-a iubi…
Copacul fermecat cu bănuţi de aramă
Renaşte în tăcere din firul de lumină,
Din ochii plini de taină, magie şi credinţă,
Fără să ţină seama de-i vară ori de-i toamnă.
G. E. S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu